Cine sunt
Mă numesc
Codarcea Marius ,
locuiesc în Coslogeni,jud.Calarasi, o localitate de frontiera de lângă Dunăre, fiu al unui tată ''pescar înrăit de weekend’’. Primele escapade în ale pescuitului le-am avut undeva pe la 5-6 ani în satul bunicilor, într-un pârâu care trecea prin spatele casei.Ca și toți copii din aceea vreme am început să pescuiesc din joacă... un fir de papiota, cârlige din ace de gămălie, pluta din pană de rață și undita, una mai specială, din bat de alun. Toată această aventură, din câte îmi aduc eu bine aminte, a durat până când vacanțele de vară la bunici au fost "obligatorii". A urmat o perioadă mai puțin fericită... “ieșirile forțate cu familia” din fiecare Weekend și sărbători . Zic mai nefericită ținând cont că ajunsesem la o vârstă..14 ani... la care idealurile mele erau cu toate altele decât pescuitul și drumețiile. (dacă mă gândesc acum bine îi mulțumesc tatălui meu pentru aceea perioadă). Aceste escapade săptămânale obligatorii m-au îndepărtat de acest ‘’sport ‘’ până la vreo 26 de ani... când am ajuns pe coastele însorite ale Spaniei mai exact in insulele Lanzarote. Soarele, nisipul și oceanul cu toate vietățile care colcăiau în el m-au făcut să mă redescopăr (sunt totuși un nativ din zodia Pești). Pescuitul pe care l-am abordat a fost unul cu totul diferit. Cu ajutorul unor prieteni spanioli am început să pescuiesc subacvatic cu harponul, reușind să pescuiesc atât de mult și de bine încât am ajuns să trăiesc decent din acest stil de pescuit fiind pentru prima dată când îmbinam plăcutul cu utilul . Din păcate totul a durat 7 ani. Un accident de motocicleta mă doboară la pat 6 luni după care mă trimite înapoi în România la recuperare. În timpul perioadei de convalescenta de 1 an singurul lucru pe care l-am putut face, aici mă refer la efort, a fost pescuitul și uite așa de la un guvid, un caras și o plătica ajunsesem în câțiva ani să am un echipament serios de ’’crăpar" .Am cochetat cu peștii pașnici vreo câțiva ani buni,pescuind numai în partide lungi și în marea majoritate pe ape cât mai sălbatice. A urmat o perioadă în care am îmbinat staționarul cu spiningul (am căutat un stil mai alert). Acum pescuiesc numai la răpitor. Sunt membru al Clubul Sportiv Lucioperca Spinning și sunt pescar de competiție de 4 ani. Pot să spun cu mâna pe inimă ca atunci când pescuiesc... mă simt bine, în formă și împlinit.De aceea vă propun, indiferent de vârsta și sex,sa faceți și voi același lucru: ieșiți afară în natura și PESCUIȚI.
Scopul acestui Blog va fi să încerce să vă facă sa va împrieteniți cu acest tip de "sport’’ PESCUITUL, să vă povestească experiențele trecute,prezente si viitoare a unui pescar care a urât și a iubit cu aceeași patimă acest "sport".
Si nu uitati prindeti-fotografiati-eliberati !
locuiesc în Coslogeni,jud.Calarasi, o localitate de frontiera de lângă Dunăre, fiu al unui tată ''pescar înrăit de weekend’’. Primele escapade în ale pescuitului le-am avut undeva pe la 5-6 ani în satul bunicilor, într-un pârâu care trecea prin spatele casei.Ca și toți copii din aceea vreme am început să pescuiesc din joacă... un fir de papiota, cârlige din ace de gămălie, pluta din pană de rață și undita, una mai specială, din bat de alun. Toată această aventură, din câte îmi aduc eu bine aminte, a durat până când vacanțele de vară la bunici au fost "obligatorii". A urmat o perioadă mai puțin fericită... “ieșirile forțate cu familia” din fiecare Weekend și sărbători . Zic mai nefericită ținând cont că ajunsesem la o vârstă..14 ani... la care idealurile mele erau cu toate altele decât pescuitul și drumețiile. (dacă mă gândesc acum bine îi mulțumesc tatălui meu pentru aceea perioadă). Aceste escapade săptămânale obligatorii m-au îndepărtat de acest ‘’sport ‘’ până la vreo 26 de ani... când am ajuns pe coastele însorite ale Spaniei mai exact in insulele Lanzarote. Soarele, nisipul și oceanul cu toate vietățile care colcăiau în el m-au făcut să mă redescopăr (sunt totuși un nativ din zodia Pești). Pescuitul pe care l-am abordat a fost unul cu totul diferit. Cu ajutorul unor prieteni spanioli am început să pescuiesc subacvatic cu harponul, reușind să pescuiesc atât de mult și de bine încât am ajuns să trăiesc decent din acest stil de pescuit fiind pentru prima dată când îmbinam plăcutul cu utilul . Din păcate totul a durat 7 ani. Un accident de motocicleta mă doboară la pat 6 luni după care mă trimite înapoi în România la recuperare. În timpul perioadei de convalescenta de 1 an singurul lucru pe care l-am putut face, aici mă refer la efort, a fost pescuitul și uite așa de la un guvid, un caras și o plătica ajunsesem în câțiva ani să am un echipament serios de ’’crăpar" .Am cochetat cu peștii pașnici vreo câțiva ani buni,pescuind numai în partide lungi și în marea majoritate pe ape cât mai sălbatice. A urmat o perioadă în care am îmbinat staționarul cu spiningul (am căutat un stil mai alert). Acum pescuiesc numai la răpitor. Sunt membru al Clubul Sportiv Lucioperca Spinning și sunt pescar de competiție de 4 ani. Pot să spun cu mâna pe inimă ca atunci când pescuiesc... mă simt bine, în formă și împlinit.De aceea vă propun, indiferent de vârsta și sex,sa faceți și voi același lucru: ieșiți afară în natura și PESCUIȚI.
Scopul acestui Blog va fi să încerce să vă facă sa va împrieteniți cu acest tip de "sport’’ PESCUITUL, să vă povestească experiențele trecute,prezente si viitoare a unui pescar care a urât și a iubit cu aceeași patimă acest "sport".
Si nu uitati prindeti-fotografiati-eliberati !
- PESCUIM și POVESTIM-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu